Totul despre papagalul călugăr

IN CONSTRUCTIE
Totul despre papagalul călugăr

Totul despre Marele Alexander

IN CONSTRUCTIE

Totul despre Micul Alexander

Micul Alexander 

 Psittacula krameri 

Vestit pentru inteligenta sa, dar si pentru capacitatea de imitare a limbajului uman, papagalul Micul Alexander – Psittacula krameri – este o pasare de companie des intalnita si indragita. Sunt cunoscute 4 subspecii intre care diferentele sunt foarte mici: Psittacula krameri krameri si Psittacula krameri parvirostris, ambele originare din Africa (Senegal, Uganda, Somalia, Sudan, Africa de Sud) si Psittacula krameri manillensis si Psittacula krameri borealis, ambele originare din Asia (India, Pakistan, Nepal). Micul Alexander se distinge prin aparenta sa impunatoare, ciocul incovoiat si masiv si coada lunga (care atinge lungimi de 15-18cm), compusa din 12 pene. In salbaticie penajul sau este de culoare verde-mar, penele de pe interiorul aripilor si cozii sunt galbene, iar coada are doua dintre pene albastre. Ciocul este rosu si picioarele sunt gri. Papagalii Micul Alexander ating lungimi de 40cm (inclusiv coada), greutati de 120-140g si traiesc aproximativ 20-30 de ani.
In habitatul lor natural papagalii Micul Alexander traiesc de obicei in grupuri mici, dar se pot aduna si in stoluri foarte mari daca au la dispozitie o sursa bogata de hrana. Ei prefera padurile, dar pot fi intalniti si in regiuni aride si chiar in zonele urbane. Semintele, mugurii, fructele, legumele si grauntele alcatuiesc dieta lor in natura. Acesti papagali obisnuiesc sa “atace” lanurile si livezile de fructe ale fermierilor. Papagalul Micul Alexander nu este monogam ci “curtezan sezonier”, dar poate uneori forma legaturi stranse cu partenera sa, femela construind cuibul si clocind ouale, masculul fiind cel care ii aduce de mancare.
Diferentierea vizuala a sexului unui Mic Alexander este imposibila pana la implinirea varstei de 2-3 ani. Aceasta varsta marcheaza atingerea maturitatii sexuale si formarea penajului adult. Astfel, incepand cu aceasta varsta masculul va prezenta un “guler” colorat (in functie de subspecie). Femela este lipsita de acest guler sau gulerul sau este abia ghicit. Stabilirea varstei unui Mic Alexander este dificila sau chiar imposibila. In general, puii sunt asemanatori cu femelele, lipsindu-le gulerul colorat.
Ca pasari de companie, papagalii Micul Alexander sunt cautati pentru inteligenta lor si pentru capacitatea de invatare a vorbirii. Totusi, ei nu sunt pasari foarte usor de imblanzit si daca nu au fost obisnuiti de mici cu omul le va fi poate greu sa se adapteze. Nu sunt pasari foarte afectuoase, sunt zgomotoase si pot manifesta comportamente agresive, mai ales in sezonul de imperechere. Micul Alexander poate fi invatat sa vorbeasca, sa imite diferite sunete sau sa faca diferite trucuri si giumbuslucuri (totusi, acest lucru nu este o certitudine, depinde de fiecare pasare in parte). Angajamentul de crestere al unuia sau mai multor papagali Micul Alexander nu trebuie luat cu usuratate, odata achizitionat, animalul va trebui ingrijit cu responsabilitate.
De-a lungul timpului s-au selectionat multe varietati coloristice ale papagalului Micul Alexander, dintre care amintim: lutino, pied, albino, blue, turquoise etc.
Papagalul Micul Alexander nu este indicat sa fie gazduit in colivii sau voliere impreuna cu alte specii de papagali deoarece este foarte teritorial si poate fi agresiv, in special in sezonul de imperechere. El poate deveni agresiv chiar si cu alte exemplare de Micul Alexander. Femelele sunt cele mai agresive si ciocul lor puternic poate cauza rani grave sau chiar moartea altor specii de papagali care au temperamente mai submisive si nu sunt atat de bine inarmate (ex: nimfele). Ideal este sa aveti o pereche de “Mici Alexanderi” pe care sa o gazduiti intr-o colivie foarte mare sau intr-o voliera.

In Constructie

Totul despre Zebre Australiene

Taeniopygia guttat

(Cinteze Australiene)

--- Scurtă introducere documentară ---

Foarte populara printre iubitorii de păsări, datorita coloritului frumos, dar și temperamentului agreabil, cinteza australiana "zebrata" este o bijuterie a naturii care trebuie respectata și apreciata la adevărata sa valoare. 

Cinteza australiana zebrata face parte din familia Estrildidae și este originara din Australia, Timor-Leste și Indonezia. 

Populații de zebre australiene au fost introduse însa și în SUA, Porto Rico și Portugalia. 

Se cunosc doua subspecii de cinteze australiene zebrate:

• Taeniopygia guttata : De dimensiuni mai mici, originara din Timor și Indonezia.

și

• Taeniopygia gutatta castanotis : Originara din Australia , aceasta din urma fiind cea mai întâlnită în captivitate.

--- Descriere de bază --- 

Zebrele australiene frapează atât prin coloritul viu al penajului, cât și prin trilurile emise. 

Penajul zebrelor australiene , in salbaticie este predominant in nuante de gri cu dungi albe și negre pe târtița și coada.

Lateralele corpului sunt castanii cu pete albe, iar abdomenul și partea de dedesubt a cozii sunt albe. 

Picioarele sunt gălbui portocalii, ochii sunt roşii, iar de la ochi porneşte în jos o dunga neagră.

Masculii de zebre australiene se disting vizual foarte ușor de femele. Ei au dungi albe si negre pe gat si piept, pete portocalii pe obraji si pene maro pe lateralele corpului. 

Ambele sexe au ciocul rosu-portocaliu, dar ciocul masculilor este colorat mai puternic decat al femelelor spre rosu de multe ori. 

Totuși, aceste indicii sunt valabile în cazul zebrelor cu un colorit ca al celor din sălbăticie. 

In captivitate s-au obținut foarte multe varietăți de culoare :

• Gray ,Chestnut Flanked White ,Fawn,Lightback,Black Cheek,Black Breasted,Florida Fancy, Orange Breasted, Penguin, Pied, Eumo,Agate,Recessive Silver,Black Face,Dominant Silver și multe altele.

In cazul unora diferențierea vizuala a sexelor fiind mai greu sau chiar imposibil de realizat.

Cintezele australiene zebrate ating lungimi de 10-12cm, greutăți de 10-12g și pot trai în captivitate chiar și peste 10 ani..

In habitatul lor natural zebrele australiene trăiesc de obicei în grupuri de pana la 100 de exemplare. 

Ele pot fi întâlnite într-o multitudine de habitate, se pare ca prefera totuși zonele mai uscate de pe malurile apelor dintr-o analiza personala am observat ca vremurile ploioase , furtunoase le stimuleaza simturi reproductive... 

Semințele, grăuntele, ierburile și diferitele plante, fructele, dar și insectele și larvele acestora alcătuiesc dieta lor în natura. 

Pasarea plasează semințele în cioc, le sfărâma cu ajutorul maxilarului inferior și îndepărtează coaja cu ajutorul limbii.

Cintezele australiene zebrate ating maturitatea sexuala după împlinirea vârstei de 3 luni, dar nu este indicat sa le împerecheați decât abia după împlinirea vârstei de minim 6 luni.

Masculul zebra nu este monogam, el se poate împerechea cu mai multe femele precum și cu femelele altor specii de cinteze. 

Ambii părinti vor pregăti cuibul, vor cloci ouăle și se vor ocupa de creșterea puilor.

Masculii zebra sunt singurii care canta, dar cântecul lor nu are frumusețea și complexitatea trilurilor oferite de canari, insa cu toate acestea sunt amuzanti.

Zebrele australiene sunt pasări foarte sociale, care este ideal sa fie găzduite în perechi sau grupuri. 

Totuși, găzduirea în grupuri poate determina probleme de teritorialitate și agresiuni intre exemplare. 

Zebrele nu trebuie găzduite împreuna cu alte specii de cinteze întrucât hibridizează foarte ușor și puii rezultați pot avea probleme sau pot fi sterili.

 Zebrele australiene nu agreaza în general atingerile și manipulările, dar se bucura totuși de prezenta omului. 

Desi sunt pasări de dimensiuni mici, au nevoie de un spațiu generos (voliera) care sa le permită sa-și exerseze capacitatea de zbor și sa-și mențină sănătatea cu atat mai mult daca numarul exemplarelor depaseste doua perechi. 

Angajamentul de creștere al unuia sau mai multor cinteze australiene zebrate nu trebuie luat cu ușurătate, odată achiziționat, animalul va trebui îngrijit cu responsabilitate si cu atat mai mult iubire.

--- Hrănirea ---

Articol In curs de fixare al contextului.

Acest blog pentru iubitori de pasari a suferit cateva probleme de afisaj despre care n-am stiut,ne facand nimeni sesizare cu privire la acest aspect legat de design. 

Practic abia astazi m-am sesizat din oficiu ,facand o analiza asupra paginilor pe care le gesionez.

Aceasta pagina observ ca presinta unele probleme legate de afisaj si partial context .Se vor rezolva curand.Am luat aceasta pagina in prim plan de modelare ,reparare si vor aparea ceva noutati,  noi articole.  ( Last visit 1.22.018)

 Nutriția echilibrata și variata a zebrelor australiene este secretul creșterii lor cu rezultate foarte bune. Majoritatea problemelor de sănătate pe care le pot dezvolta zebrele australiene se datorează unei alimentații defectuoase. Astfel, dieta unei zebre australiene trebuie sa conțină carbohidrați, proteine, lipide, vitamine și minerale.

Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unei zebre australiene trebuie sa fie alcatuita numai din seminte. Cele mai recente studii nu recomanda insa hranirea zebrelor numai cu seminte, deoarece o astfel de dieta este saraca in vitamina A, proteine si calciu si prea bogata in grasimi. In mediul lor natural, in afara de seminte (crude si coapte), aceste pasari mananca ierburi, verdeata si fructe. Astfel, cautati sa oferiti zebrelor dumneavoastra o dieta pe baza de seminte, dar completata si cu pelete special concepute, legume si fructe. Zebrele prefera diferitele tipuri de seminte de mei, dar accepta si alte seminte prezente in mixurile disponibile in magazinele de specialitate. Alegeti pentru zebrele dumneavoastra mixuri de seminte si pelete de calitate.

Verificati prospetimea acestora si, daca nu aveti un numar mare de zebre, cumparati cantitati mici, suficiente pentru o luna de zile, intrucat semintele se degradeaza usor! Nu le oferiti zebrelor daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti! In afara de aceste pelete si de mixurile de seminte, oferiti zebrelor dumneavoastra si o varietate de vegetale: morcov ras, laptuca, papadie, spanac, castravete, mar, banana. Incercati mai multe variante pentru a descoperi preferintele pasarilor dumneavoastra. Inainte sa oferiti verdeturile, legumele si fructele, spalati-le bine, uscati-le si apoi taiati-le in bucatele mici si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale.

ncercati sa obisnuiti de mici cintezele dumneavoastra cu o dieta echilibrata. Zebrele mature pot fi dificil de “convertit” la o alimentatie diversa. Nu infometati niciodata pasarea daca doriti sa-i schimbati dieta, acest lucru este periculos pentru metabolismul sau.

Zebrele australiene prefera sa manance dimineata si seara, asa cum fac in habitatul lor natural.

Le puteti oferi si seminte germinate si bucatele de galbenus de ou fiert foarte tare. Nu le oferiti niciodata ciocolata, avocado, ceapa, rubarba si semintele de mar. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare. Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci evitati branza si iaurtul.

Zebrele trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Schimbati zilnic apa din adapatoare si curatati frecvent adapatoarea pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de imperechere. Totusi, daca oferiti zebrelor o hrana variata si echilibrata, suplimentele de vitamine nu sunt necesare.

In colivia zebrelor va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe care isi pot exersa ghearele si ciocul) si care le vor furniza si calciul necesar.

Exista inca multe controverse in ceea ce priveste necesitatea prezentei nisipului in colivia zebrelor. Daca pentru papagali s-a stabilit clar ca acesta nu este necesar, pentru cinteze nu se stie inca. Astfel, dumneavoastra sunteti cei care veti decide daca le veti furniza zebrelor si nisip in colivie.

Colivia

Desi pasari de mici dimensiuni, cintezele australiene zebrate au nevoie de un spatiu generos, pentru a-si exersa abilitatile de zbor si a-si mentine sanatatea. Aceasta inseamna ca, o pereche de zebrute trebuie sa beneficieze de o colivie care sa masoare un minimum de 70cm latime, 55cm adancime si 55cm inaltime. In cazul zebrelor australiene latimea este mult mai importanta decat inaltimea coliviei/volierei. Dimensiunea coliviei este cu atat mai importanta cu cat, in general, zebrele australiene nu sunt pasari care pot fi lasate libere sa zboare in casa si nu trebuiesc scoase din colivie. Nu uitati de faptul ca accesoriile si jucariile din colivie limiteaza si ele spatiul. Regula general valabila este sa cumparati o colivie cat mai mare pentru a oferi zebrutelor dumneavoastra o viata cat mai placuta si sanatoasa. Daca aveti mai multe zebre va trebui sa achizitionati o colivie/voliera si mai mare. Evitati sa folositi colivii “la mana a doua”, acestea pot purta diverse boli sau bacterii de la fostii “locuitori”.
Colivia trebuie sa fie confectionata din otel inoxidabil si sa nu aiba parti ascutite in care pasarea sa se poata rani. Atunci cand alegeti colivia potrivita, va trebui sa aveti in vedere si distanta dintre bare, care nu trebuie sa fie mai mare de 12mm, pentru a preveni evadarea sau accidentarea zebrutelor.
Unii veterinari sustin ca, coliviile rotunde nu sunt confortabile pentru pasari, din punct de vedere psihic, intrucat le accentueaza sentimentul de nesiguranta. O colivie dreptunghiulara va oferi pasarii posibilitatea de a se retrage in colturi, unde sa se simta ocrotita. Mai mult decat atat, cintezele australiene zebrate se simt mult mai in siguranta daca peretele din spate al coliviei este confectionat dintr-un material solid, nu din gratii. Deci, evitati coliviile rotunde!
Colivia ideala are fundul detasabil, pentru a permite curatarea ei cu usurinta. Pe fundul coliviei asezati  hartie sau servetele de hartie pe care sa le inlocuiti zilnic. Nu folositi rumegus, nisip sau alte materiale pentru ca pasarea le poate inghiti, dezvoltand astfel grave probleme de sanatate si in plus, acestea pot cu usurinta adaposti bacterii. Pentru a limita mizeria din jurul coliviei puteti inconjura partea de jos a acesteia cu plexiglas. Aveti insa grija ca pasarea sa nu se poata rani in clemele cu care prindeti acest material de colivie (clemele vor trebui sa fie confectionate din otel inoxidabil).
Desi nu este obligatoriu, pe timpul noptii puteti acoperi partial colivia cu un material, aceasta va incuraja pasarea sa se linisteasca si sa doarma mai mult dimineata, va tine departe insectele si va mentine constanta temperatura in colivie. Folositi un material cu structura uniforma si neteda, pentru a evita ca pasarea sa-si prinda ghearele in textura sa. Evitati materialele de tip prosop. Acest acoperamant va trebui scuturat zilnic de praf si spalat saptamanal cu detergent fara parfum.
Accesoriile

Colivia trebuie sa contina (chiar mai multe daca este spatioasa) stinghii, pozitionate la nivele diferite, nu foarte aproape una de alta, pentru a permite pasarii deplasarea confortabila intre ele. Stinghiile trebuie sa aiba diametre diferite, de circa 10-12mm. Cele mai potrivite sunt cele din lemn, si acrilic. Evitati stinghiile din smirghel intrucat cauzeaza rani pe piciorusele fragile ale zebrutei! Puteti folosi si franghie netratata pentru a confectiona stinghii, insa va trebui sa aveti grija si s-o indepartati atunci cand incepe sa se despice, pentru a preveni blocarea vreunei gherute in ea. Crengile naturale sunt si ele o optiune buna. Asigurati-va ca alegeti crengute proaspete si care nu au fost stropite cu insecticide! Interesati-va si daca lemnul respectiv nu este cumva toxic. Stinghiile deteriorate trebuiesc imediat inlocuite. Nu asezati bolurile cu mancare si apa sub stinghii, pentru a evita stropirea alimentelor cu materii fecale.
Pentru mancare si apa, folositi boluri mai degraba late decat adanci, confectionate din otel inoxidabil sau sticla intrucat sunt sigure si usor de curatat (acestea vor trebui spalate zilnic). Va trebui sa folositi boluri separate pentru pelete/seminte si pentru fructe/legume. Pentru apa puteti folosi si o adapatoare special conceputa. Asigurati-va ca plasati bolul de mancare langa o stinghie pe care pasarea sa poata sta si manca.
In colivia zebrutei va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia. Acesta ii furnizeaza calciul necesar si este un material excelent pe care isi poate exersa ghearele si ciocul.
Zebrelor australiene le place foarte mult sa se balaceasca in apa. Mai mult decat atat, chiar au nevoie de o “baie” o data la 2-3 zile, pentru a-si putea curata penele. In acest scop puteti folosi un bol putin adanc pe care sa-l umpleti cu apa si sa il asezati pe fundul coliviei. In magazinele de specialitate exista si “cadite”, special concepute pentru pasari, care pot fi fixate pe peretele coliviei. Va trebui sa aveti in vedere totusi ca aceasta activitate, desi foarte utila si distractiva pentru zebruta, va produce mizerie si va fi necesar sa stergeti apa rezultata sau sa uscati/indepartati hrana si accesoriile care au fost eventual stropite. Daca zebruta dumneavoastra nu agreaza baile facute in acest mod, puteti sa stropiti pasarea cu apa calduta dintr-o sticla cu pulverizator, avand grija sa nu indreptati stropii catre fata ei sau sa ii udati puful de sub pene (care se usuca foarte greu). Baile trebuiesc facute ideal dimineata si atunci cand temperatura ambientala nu este scazuta (pentru a evita imbolnavirea pasarii). Nu adaugati niciodata detergent sau orice alt substanta in apa cu care imbaiati zebra asutraliana!
Zebrutelor australiene le place sa doarma in cuib. Totusi, aveti in vedere faptul ca, daca le veti procura un astfel de cuib, ele vor face si pui. Deci, daca nu doriti pui de la zebrutele dumneavoastra, este mai bine sa nu le oferiti un cuib, oricum, prezenta acestuia in colivie nu este obligatorie.
sa se simta in siguranta peste noapte, puteti amplasa o stinghie intr-un colt mai indepartat al coliviei, unde sa asezati si o planta vie sau artificiala (confectionata din materiale moi), ale carei frunze sa adaposteasca zebruta. Daca folositi plante vii asigurati-va ca nu sunt toxice pentru zebrute si ca nu au fost tratate cu diverse chimicale sau ingrasaminte.

Jucariile

Desi zebrele australiene nu vor fi niciodata atat de interesate de jucarii precum sunt papagalii, puteti incerca sa le oferiti cateva. Este posibil sa le foloseasca sau sa le ignore. Aveti grija sa procurati jucarii care sa nu poata fi dezmembrate in bucati mici pe care pasarea sa le poata inghiti. Evitati inelele metalice si lanturile, precum si jucariile din materiale tratate chimic (zinc, mercur, adezivi etc.) sau din plastic. Nu aglomerati colivia cu prea multe jucarii.
Le puteti oferi un leagan sau o bucata de sfoara din fibre naturale, netratate, pe care sa o agatati de tavanul coliviei sau de un perete al acestei. Jucariile deteriorate sau prea murdare trebuiesc inlocuite imediat.
Amplasarea coliviei

Colivia zebrutei NU trebuie asezata in bucatarii (pericol de toxicitate datorita gazului emanat de articolele de menaj confectionate din teflon!) si nici in bai. Alegeti un loc linistit si aveti grija sa nu o plasati totusi in locuri unde pasarile sa se simta total izolate. Nu asezati colivia pe podea, ea trebuie amplasata la inaltime pentru ca pasarea sa se simta in siguranta (ideal la nivelul ochilor). Colivia nu trebuie asezata in locuri in care sunt curenti de aer si nici in camere unde sunt variatii mari de temperatura. Temperatura ambientala ideala pentru o zebra australiana este de 22-24°C.
Pe timpul verii, nu plasati colivia in calea curentilor de aer conditionat. Amplasati colivia departe de geamuri, in locuri luminoase, dar in nici un caz sub lumina directa a soarelui.
Igiena.
Curatarea coliviei si a accesoriilor.

Igiena este un factor extrem de important, mult mai important decat ne vine sa credem, in mentinerea sanatatii pasarilor. Asternutul de pe fundul coliviei trebuie inlocuit zilnic. Incercati sa curatati imediat materiile fecale cazute pe fundul coliviei sau pe barele ei, odata intarite acestea sunt mult mai dificil de indepartat. De asemenea, retineti ca hrana umezita sau fecalele atrag foarte repede insectele si dezvolta foarte usor bacterii. Saptamanal va trebui sa curatati colivia in intregime. Puteti folosi pentru aceasta operatiune o solutie diluata de clor (o jumatate de cana la 4l de apa). Clatiti din abundenta si lasati colivia sa se usuce complet inainte de a pune pasarea in ea.
Bolurile de mancare si apa, adapatoarea trebuiesc spalate zilnic cu apa si putin detergent. Aveti grija sa indepartati toate resturile si mizeria, in special in cazul adapatorilor. Saptamanal le puteti dezinfecta si pe acestea, cu apa fiarta. Clatiti din abundenta pentru a va asigura ca pasarea nu va ingera substantele toxice cu care le-ati spalat.
Jucariile, stinghiile si celelalte accesorii din colivie trebuiesc si ele spalate si curatate de indata ce sa murdaresc sau umezesc. Umezeala este inamicul numarul unu! Uscati bine toate aceste obiecte inainte de a le reintroduce in colivie.
 Imperecherea asigurarea conditiilor optime
Daca aveti o pereche viabila de zebre australiene si v-ati hotarat sa le imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes.
Lumina

Balanta hormonala a zebrelor este influentata de cantitatea de lumina care patrunde prin ochii lor. Astfel, sezonul lor de imperechere incepe in primavara, atunci cand ziua se mareste. Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti zebrelor multa lumina puternica timp de 12-14 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta si va trebui sa folositi o sursa de lumina artificiala. Alegeti o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) care sa fie dotata cu timer. Cresterea numarului de ore de lumina trebuie facuta treptat pentru a nu stresa zebrele. In prima saptamana cresteti cu 30 de minute, in a doua saptamana cu alte 30 de minute si asa mai departe. Cand numarul de ore de lumina ajunge la 11 puteti introduce pasarile in colivia de reproducere. Atentie! La 15 ore de lumina pe zi zebrele vor incepe procesul de naparlire, deci nu lasati lumina mai mult de 15 ore!
Mancarea si apa
Dieta unei zebre este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui sa aveti mai multa grija de alimentatia zebrei. Ideal este ca, cu 2-3 luni inainte de a reproduce pasarea, sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicat de vitamine, proteine si calciu:
- fructe si legume: morcov, laptuca, papadie, spanac, castravete, mar, banana etc.
- ou fiert tare (timp de 15-20 minute) si eventual pasat impreuna cu coaja pisata (ideala ca sursa de calciu);
- mixuri de seminte de calitate si in special mei;
- seminte germinate si seminte inmuiate in apa;
- suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie.
Puteti chiar adauga in apa de baut suplimente de vitamine. Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia zebrelor.
Baile si temperatura
Pentru a stimula reproducerea zebrelor mentineti temperatura ambientala la 19-24 C. Baile sunt de asemenea importante si vor stimula zebrele se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa le oferiti o “cadita” cu apa de cateva ori pe saptamana. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de  umiditate.
Colivia

Colivia ideala este mare (minim 60X40X40cm), dar cu cat este mai mare cu atat este mai bine pentru pasari. Latimea si adancimea coliviei sunt mai importante decat inaltimea. Amplasati colivia intr-un loc ferit de curenti de aer si de agitatie sau galagie.
Cuibul

Cuiburile pot fi cumparate din magazinele de specialitate, vor trebui sa aiba un diametru de circa 10cm, o adancime de 5-8cm (suficient de incapatoare pentru 3-6 puisori) si sa fie confectionate din plastic, bambus sau chiar metal. Puteti folosi si cuiburi in forma de cub cu deschiderea pe o latura, cu dimensiunea de minim 20X20X20cm. Cuibul trebuie plasat in jumatatea superioara a coliviei, pentru ca pasarile sa se simta in siguranta. Pentru o pereche de zebre este nevoie de 2 cuiburi pentru ca, de obicei, cuplul va procrea din nou imediat dupa ce isi vor “intarca” puii. Va trebui sa asigurati zebrelor si materiale speciale cu care ea sa-si “captuseasca” cuibul: bucatele de servetele de hartie (neparfumate), bucatele de material textil, bucatele de sfoara de bumbac, iarba uscata etc.
Stinghiile

Stinghiile din cuib sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat zebrele sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale.