Visit site

Translate Site

vineri, 21 septembrie 2012

Totul despre Rossela


Papagalul Rosella  
Platycercus eximius

Vestit pentru penajul sau de un colorit fascinant, papagalul Rosella – Platycercus eximius – este o pasare de companie des intalnita si indragita. Originara din Australia si Tazmania, Rosella se distinge prin capul si pieptul rosii, cu pete albe pe obraji. Penele de pe spate sunt negre marginite cu galben, abdomenul este galben, aripile si penele laterale din coada sunt albastre iar restul cozii este de culoare verde inchis. Ciocul este alb-gri. Papagalii Rosella ating dimensiuni de 25-38cm si traiesc aproximativ 20-25ani (uneori mai mult).
In habitatul lor natural papagalii Rosella, zburatori excelenti, traiesc in stoluri de 8-20 de indivizi si prefera spatiile deschise, campurile, lanurile si regiunile cu tufisuri. Semintele, mugurii, florile, nectarul, fructele si insectele alcatuiesc dieta lor in natura. Acesti papagali obisnuiesc sa “atace” lanurile si livezile de fructe ale fermierilor. Papagalul Rosella este monogam, femela construind cuibul si clocind ouale, masculul fiind cel care ii aduce de mancare.
Diferentierea sexului unui Rosella este dificila. In general femelele au coloritul mai putin intens, ciocul si capul mai mici decat masculii si prezinta o dunga alba sub aripi. Totusi, aceste indicii nu sunt valabile in toate cazurile, singurele metode complet eficiente de determinare a sexului fiind metoda chirurgicala si analiza ADN. Si stabilirea varstei unui Rosella este dificila. In general, puii sunt asemanatori cu femelele si au ciocul galben sau orange.
Ca pasari de companie, papagalii Rosella sunt cautati pentru penajul lor spectaculos, pentru trilurile melodioase si pentru inteligenta lor. Totusi, ei nu sunt pasari usor de imblanzit si daca nu au fost obisnuiti de mici cu omul le va fi greu sa se adapteze. Nu sunt pasari foarte afectuoase si pot manifesta comportamente agresive. Au o personalitate foarte puternica, iubesc sa zboare si sunt ideal de tinut in voliere, unde isi pot exersa aptitudinile fara a avea contacte umane foarte frecvente. Zborul lor este deosebit de frumos si fascinant de urmarit. Rosella scoate triluri melodioase (in special masculul) si poate fi invatata sa vorbeasca sau sa imite diferite sunete (totusi, acest lucru nu este o certitudine, depinde de fiecare pasare in parte). Papagalul Rosella isi va pastra intotdeauna o latura putin salbatica insa, cu rabdare, dragoste si dresaj constant veti putea descoperi in el un animal de companie deosebit de inteligent si fascinant. Angajamentul de crestere al unuia sau mai multor papagali Rosella nu trebuie luat cu usuratate, odata achizitionat, animalul va trebui ingrijit cu responsabilitate.
Papagalul Rosella nu trebuie gazduit in colivii sau voliere impreuna cu alte specii de papagali deoarece este agresiv. Nu asezati colivia sa nici macar alaturi de colivia altei specii, Rosella va ciupi chiar si printre gratii. El poate deveni agresiv chiar si cu alte exemplare de Rosella. Ideal este sa aveti o pereche pe care sa o gazduiti intr-o colivie foarte mare sau intr-o voliera. Nu este recomandat sa imperecheati subspeciile si varietatile intre ele intrucat puii care rezulta pot fi neviabili sau pot dezvolta un colorit urat.

                                                                   Hranirea
Nutritia echilibrata si variata a papagalilor Rosella (Platycercus eximius) este secretul cresterii lor cu rezultate foarte bune. Desi sunt pasari foarte rezistente, majoritatea problemelor de sanatate pe care le pot dezvolta acestia se datoreaza unei alimentatii defectuoase. In habitatul lor natural, papagalii Rosella au o alimentatie constituita din: seminte, muguri, flori, nectar, fructe si mici insecte. In Australia si Tazmania aceste pasari sunt de multe ori considerate daunatoare de catre fermieri, intrucat se aduna in stoluri si “ataca” recoltele si livezile.
Majoritatea oamenilor considera ca alimentatia unui papagal trebuie sa fie alcatuita numai din seminte. Totusi, pentru a putea reproduce cat mai bine dieta naturala a Rosellei va fi necesar sa ii oferiti si vegetale (fructe si legume). Potrivite pentru Rosella sunt mixurile de seminte concepute pentru papagali si cele concepute pentru canari. Aceste tipuri de mixuri pot fi amestecate si oferite impreuna in acelasi bol sau separat. Puteti alege si varianta in care le oferiti, in boluri separate diferite tipuri de seminte: mei, ovaz, floarea soarelui, sofranel, in etc. Puteti incerca sa le suplimentati dieta si cu peletele specifice disponibile in magazinele de specialitate, intrucat acestea ii vor asigura o alimentatie echilibrata. Verificati prospetimea peletelor si mixurilor de seminte! Nu le oferiti papagalului daca sunt mucegaite sau infestate cu paraziti!
In afara de mixurile de seminte si de pelete, oferiti Rosellei si o varietate de fructe: mar, rodie, para, struguri, kiwi, mango, pepene, portocala, alune, banana, ananas, caisa etc. Dintre legume le puteti oferi: morcov, broccoli, sfecla, laptuca, napi, ardei gras, andive, telina, rosii bine coapte, castravete, conopida, vinete, boabe de porumb, mazare. Inainte sa oferiti legumele si fructele spalati-le bine, taiati-le in bucatele mici si evitati vegetalele care au fost tratate cu chimicale. Pasarile isi aleg hrana si in functie de aspectul si textura ei, nu numai de gust. Fiti inventivi atunci cand pregatiti masa papagalului dumneavoastra, tineti cont de culorile legumelor si fructelor!
Incercati sa obisnuiti de mic papagalul dumneavoastra cu o dieta echilibrata pentru a-i asigura o viata sanatoasa. Nu lasati la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandu-le pe celelalte.
Incercati sa obisnuiti de mic papagalul dumneavoastra cu o dieta echilibrata pentru a-i asigura o viata sanatoasa. Nu lasati la discretie o cantitate prea mare din amestecul de seminte intrucat pasarea ar putea sa-si aleaga din el doar pe cele pe care le prefera, ignorandu-le pe celelalte.
Le puteti oferi si mici cantitati de fulgi de cereale (fara adaos de zahar si cacao), paine integrala, bucatele de ou fiert foarte tare, floricele de porumb, orez brun fiert, bucatele de paste fainoase fierte sau nefierte, seminte germinate (foarte sanatoase si adorate de Roselle), fasole fiarta, mazare fiarta, linte fiarta, alune (fara sare, bineinteles). NU oferiti papagalilor carne sau produse din carne (desi, ocazional, le puteti da bucatele mici de carne de pui bine fiarta), sistemul lor digestiv nu este adaptat pentru astfel de hrana! Nu le oferiti niciodata ciocolata, avocado, ceapa, rubarba si seminte de mar sau piersica. Sunt interzise si alimentele care contin cofeina sau alcool sau cele cu continut ridicat de sare. Pasarile sunt intolerante la lactoza, deci evitati branza si iaurtul.
Uniele Roselle (in special masculii) s-ar putea sa se ingrase peste masura, mai ales daca dieta lor este formata in majoritate din seminte cu continut ridicat de grasimi. Acest lucru trebuie combatut prin reducerea ratiei de mancare si mai multa miscare fizica in afara coliviei, dar nu prin infometare.
 Papagalul trebuie sa aiba in permanenta apa proaspata la discretie. Schimbati zilnic apa din adapatoare si curatati frecvent adapatoarea pentru a preveni infestarea cu bacterii. Puteti amesteca apa cu suplimente de vitamine. Acestea vor trebui folosite mai ales in perioade de convalescenta sau de imperechere. Totusi, daca oferiti Rosellei o hrana variata si echilibrata, suplimentele de vitamine nu sunt necesare.
In colivia papagalului Rosella va trebui, obligatoriu, sa asezati si un os de sepia (pe care isi poate exersa ghearele si ciocul) si care ii va furniza si calciul necesar. Desi multa vreme s-a crezut ca papagalii trebuie sa aiba la dispozitie si nisip sau pietricele pe care sa le inghita pentru a le favoriza digestia, ultimele studii arata ca acestea nu sunt necesare, ba mai mult, le pot bloca chiar sistemul digestiv. 
Imperecherea papagalilor Rosella
Depunerea oualor
 Femela Rosella va putea incepe sa depuna oua dupa circa 2-3 saptamani de la inceperea curtarii si imperecherii. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie:
- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului);
- femela va aranja si rearanja de nenumarate ori substratul din cuib;
- cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata.
In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale), ou fiert tare, seminte germinate, mixuri de seminte de calitate.
In general, femela Rosella va depune in medie circa 4-6 oua mici, rotunde si albe (desi este posibil sa depuna chiar si 9). Ouale sunt depuse cate unul la doua zile. Daca femela Rosella se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie cel mai probabil va incepe de la depunerea celui de-al doilea ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare. De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii.
Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 80-90% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna.
Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib.
 Incubarea oualor 



 Incubarea oualor este facuta numai de femela, care isi petrece aproape tot timpul in cuib, fiind hranita de catre mascul. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, femela intoarce ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor.
Este bine sa verificati cuibul Rosellelor din cand in cand (dar nu mai mult de o data la cateva zile) pentru a vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca le deschideti cuibul fara a le preveni si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa ciocaniti usor in cuib de fiecare data inainte de a-l deschide. Dupa ce il deschideti, in general pasarile vor alege sa iasa din el si va vor lasa sa inspectati ouale. Daca acest lucru nu se intampla, puteti folosi o revista sau o bucata de carton pentru a indeparta cu atentie si gentilete pasarea din cuib. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile!
Eclozarea oualor

 









Eclozarea oualor va avea loc la circa 20-21 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui mai bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 21 de zile, mai asteptati pana se implinesc 27 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Eclozarea puilor este de obicei asincrona (nu toti puii eclozeaza in aceeasi zi). Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura chiar cateva ore bune, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala.

Asigurarea conditiilor optime
Daca aveti o pereche viabila de papagali Rosella si v-ati hotarat sa ii imperecheati va trebui sa le asigurati conditiile optime necesare reproducerii. Cu cat imperecherea este organizata mai atent si mai responsabil cu atat vor creste sansele de succes. Sezonul de imperechere al papagalilor Rosella incepe primavara. Retineti ca, pentru o reproducere de succes, esential este sa aveti niste papagali sanatosi si in forma fizica cea mai buna! Acest aspect este extrem de important. NU imperecheati pasari bolnave, aflate in convalescenta sau care nu sunt in forma fizica buna. Consultati un medic veterinar pentru evaluarea starii de sanatate a papagalului dumneavoastra!
Lumina
Pentru stimularea reproducerii va trebui sa oferiti papagalilor Rosella multa lumina puternica timp de 10-12 ore zilnic. Ideala este lumina naturala, dar in casele noastre lumina care patrunde prin geamuri nu este suficienta pentru metabolizarea vitaminei D. Astfel, ideal este sa folositi o sursa de lumina suplimentara. Alegeti o lampa fluorescenta cu spectru total (UVA+UVB) pe care sa o introduceti in camera in care se afla colivia. Nu asezati de la inceput lampa in apropierea coliviei pentru ca s-ar putea sa stresati papagalii. Asezati-o intai in coltul opus al camerei, mutand-o la fiecare cateva zile mai aproape de colivie. In final puteti aseza lampa la o distanta de 50cm de colivie, asigurandu-va ca pasarile nu vor putea atinge tubul sau cablul electric.
Mancarea si apa
Dieta unui papagal Rosella este foarte importanta si ea trebuie sa fie cat mai sanatoasa si echilibrata in orice moment al vietii pasarii, nu numai atunci cand o pregatim pentru reproducere. Totusi, in vederea unei reproduceri reusite va trebui sa aveti mai multa grija de alimentatia papagalului. Ideal este sa-i oferiti o hrana diversificata, cu continut ridicat de calciu, vitamina A, E si proteine:
 - vegetale crude sau fierte: porumb, fasole, mazare, broccoli, napi, morcovi, spanac, frunze de papadie, andive, mar, portocala, grapefruit etc.,
alimente moi: paine integrala umezita (nu imbibata de apa), ou fiert tare si amestecat impreuna cu coaja pisata* (ideala ca sursa de calciu), paste, cereale pentru copii amestecate cu apa (fara adaos de zahar sau cacao), orez fiert, fulgi de ovaz amestecati cu apa sau alte alimente moi;
- mixuri de seminte si alune de calitate;
- seminte germinate;
- viermi de faina (ocazional);
- suplimente de calciu si minerale (foarte importante pentru sanatatea femelei): os de sepie si blocuri de minerale.
Mancarea si apa de baut proaspete trebuie sa fie din abundenta la dispozitia papagalilor.

Baile si umiditatea

Baile zilnice cu apa din abundenta sunt de asemenea importante si vor stimula papagalii Rosella se se imperecheze. Atat masculul cat si femela vor avea nevoie de ele. Ideal este sa mentineti in permanenta “cadita” cu apa in colivie. Baile trebuie sa continue si in perioada de depunere si clocire a oualor, intrucat acestea au nevoie de diferite grade de umiditate.
Colivia

Papagalii Rosella se vor reproduce cel mai bine intr-o voliera generoasa, care le ofera spatiu suficient pentru desfasurarea confortabila a imperecherii. Ei manifesta comportamente agresive (atat fata de alte specii cat si fata de exemplare din propria specie) si este obligatoriu sa gazduiti doar o singura pereche in colivie sau voliera in perioada de reproducere. Orientati-va catre o colivie/voliera care sa va permita sa decupati barele in asa fel incat sa puteti prinde cuibul, asezandu-l in exteriorul coliviei, pentru a salva cat mai mult spatiu in interiorul acesteia.
Atentie! Masculul poate fi foarte agresiv in sezonul de imperechere si poate urmari, bate sau chiar ucide femela! Daca pasarile nu se cunosc si nu au fost gazduite impreuna pana in sezonul de reproducere va trebui sa le faceti cunostinta treptat, observandu-le si intervenind la cel mai mic semn de conflict.

*Atentie! Coaja de ou trebuie bine spalata (pentru a indeparta orice urma de Salmonella) si “coapta” la 350°C timp de 45 de minute.
Cuibul
Daca aveti destul loc, puteti amplasa mai multe cuiburi artificiale in diferite zone ale coliviei, oferindu-le posibilitatea de a alege locul ideal pentru a se reproduce. Cuiburile ramase in plus pot fi scoase din colivie. Daca doriti sa le folositi pentru un alt cuplu, asigurati-va ca nu sunt contaminate cu acarieni, paraziti sau agenti patogeni. Odata ce perechea si-a ales cuibul acesta poate fi folosit ani de-a randul, in natura papagalii Rosella revin mereu la cuiburile din anii precedenti. Nu va recomandam sa le folositi pentru un alt cuplu, intrucat sunt greu de sterilizat.
Cuibul trebuie sa aiba forma unui paralelipiped si poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj gros, pentru a evita ca papagalii sa-l distruga cu ciocul lor puternic. Cuibul ar trebui sa aiba circa 20-25cm latime, 20-25cm adancime si 40-60cm inaltime, prevazut in partea de sus a unei laturi (la circa 10cm de acoperis) cu o gaura cu diametru de 6,5-7,5cm pentru a permite pasarii sa intre (majoritatea papagalilor, prefera o intrare cat sa se strecoare prin ea). Gaura de intrare poate sa fie rotunda sau patrata. Pentru a va stimula papagalii sa se imperecheze, construiti cuibul lasand o gaura de intrare mai mica decat necesar. Papagalii vor fi astfel incitati sa “decupeze” lemnul cu ciocul pentru a patrunde inauntru si depune oua.
Cuibul va trebui deci sa fie suficient de mare pentru a putea gazdui 4-6 puisori si sa fie prevazut cu o usita (fereastra de vizitare) pe care sa o folositi pentru inspectie si curatenie. Fereastra de vizitare trebuie sa aiba o latime sau un diametru de circa 10-12cm. Intrarea in cuib trebuie obligatoriu prevazuta in interior cu o scarita pentru a permite intrarea si iesirea cu usurinta din cuib si pentru a evita ca papagalii sa distruga ouale aterizand direct pe ele.
Puteti acoperi podeaua cuibului cu un strat de cativa cm de talas. Cuibul va fi inspectat in special de femela si “imbunatatit” de aceasta conform propriilor dorinte, ceea ce poate insemna ca va incerca sa arunce talasului in afara cuibului.

Cuibul trebuie pozitionat intr-o zona adapostita si protejata a coliviei, in partea superioara a acesteia, dar nu foarte aproape de acoperis, deoarece pot aparea probleme in lunile cu temperaturi ridicate.

Puteti face niste gauri de ventilatie in partea de sus a cuibului pentru imbunatatirea circulatiei aerului pentru a reduce cresterea excesiva a temperaturii in cuib.
Ideal este sa gasiti o solutie sa asezati cuibul in asa fel incat sa-l puteti inspecta din afara coliviei. In cazul in care puteti inspecta cuibul numai daca introduceti mana in colivie, papagalii se vor speria si vor intra imediat in cuib, nelasandu-va sa va apropiati.
Retineti si faptul ca, o conditie obligatorie pentru succesul imperecherii, este plasarea coliviei de reproducere intr-un loc linistit, unde papagalii sa nu fie deranjati de zgomote sau persoane straine.
Evitati cuiburile din plastic sau metal. Este indicat sa aveti intotdeauna la indemana un al doilea cuib, pentru a-l inlocui sau repara pe cel initial, daca este cazul
Stinghiile

Stinghiile din colivie sunt foarte importante deoarece pe ele se petrece actul de imperechere propriu-zis. Astfel, procurati minim 2 stinghii solide (cu diametre diferite, de la 1,5 la 2,5cm), asezate la fiecare capat al coliviei, pe care femela sa poata sta confortabil si in echilibru atunci cand masculul se va aseza peste ea. De asemenea, aveti grija sa asezati stinghiile in asa fel incat papagalii sa aiba suficient loc de manevra. Daca, de exemplu, sunt asezate prea aproape de acoperisul coliviei masculul nu va avea loc sa stea peste femela. Actul imperecherii presupune miscari de balans efectuate de mascul, deci nu asezati jucarii sau alte accesorii in imediata apropiere a stinghiilor. Ideale sunt stinghiile confectionate din crengi naturale.
Jucariile
Jucariile sunt si ele foarte importante. Papagalii Rosella sunt deosebit de inteligenti si au nevoie de stimulare mentala si divertisment pentru o sanatate perfecta. Chiar si in perioada de reproducere ei trebuie sa-si exerseze si celelalte abilitati.
Determinarea sexului
Sexul unui papagal Rosella (Platycercus eximius) este de multe ori o necunoscuta, mai ales pentru cei mai putin experimentati in cresterea pasarilor de companie. Singurele metode sigure care pot determina sexul papagalului sunt: analiza ADN si metoda chirurgicala (endoscopica).
Exista insa si cateva indicii vizuale care ne pot ajuta sa ne dam seama ce sex are papagalul nostru. Aceste indicii sunt inca dezbatute de specialisti si nu prezinta siguranta de 100%. Ele sunt eficiente atunci cand aveti la dispozitie exemplare de ambele sexe pe care sa le puteti compara.
Masculii Rosella (chiar si puii) au in general capul si ciocul mai late decat femelele (studii recente indica latimea ciocului de circa 12,9mm la masculi si circa 10,5mm la femele). Femelele au capul mai rotund, pe cand masculii il au usor aplatizat. De asemenea, coloritul femelei (in special rosul) este mai putin intens si vibrant decat al masculului. Aceste amanunte sunt dificil de cuantificat daca nu avem posibilitatea sa vizualizam ambele sexe. Mai mult decat atat, fiecare papagal are profilul sau specific si nu toti papagalii vor creste pana la dimensiunile standard, asa ca de multe ori poate fi greu de stabilit vizual cu exactitate sexul unui Rosella.
Un alt indiciu poate fi constituit de o dunga alba situata pe partea interioara a aripilor femelei mature. Insa, aceasta dunga nu este prezenta in cazul mutatiilor de culoare si nu poate fi, deci, un indicator valabil in toate cazurile. Puii de ambele sexe prezinta aceasta dunga, insa masculii o pierd odata cu formarea penajului adult. Puii au coloritul mai putin intens decat al parintilor.
Daca nu doriti sa obtineti pui de la pasarile dumneavoastra sexul exemplarelor nu este important si nu trebuie sa influenteze dragostea cu care va inconjurati companionul. Chiar daca descoperiti la un moment dat ca papagalul dumneavoastra ar fi trebuit sa se numeasca Coco si nu Coca acest lucru nu trebuie sa va modifice comportamentul fata de pasare.
 

Dezvoltarea puilor
 
Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi, sunt acoperiti de un puf moale si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a cateva ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de Rosella cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit.
Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, mazare, porumb, mar etc.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, papagalii Rosella sunt de regula parinti excelenti. Totusi, unii crescatori raporteaza anumite cazuri in care papagalii Rosella isi abandoneaza puii. La inceput numai femela va hrani puii, ea fiind la randul ei hranita de mascul. Dupa primele doua saptamani, femela va incepe sa paraseasca cuibul, iar masculul va fi primit sa hraneasca si el puii, in acelasi timp cu femela sau in “schimburi”. Unele femele isi vor lasa insa partenerul sa se amestece in cresterea puilor chiar de la inceput.
De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav.
Verificati din cand in cand starea puilor (dar nu foarte des), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana.
Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 10 zile, daca doriti, puteti inela pasarile.
Igiena cuibului este extrem de importanta. Astfel, periodic va trebui sa curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul. Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca.
Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana.
Incepand cu varsta de 2 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi perfect inlocuita cu nimic altceva.
Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode.
In jurul varstei de 5 saptamani puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe. Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). Aveti grija sa preveniti orice fel de accidentare! La circa 7 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si vor fi deja “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de 1-2 saptamani. Nu grabiti procesul!
In general, puii de papagal Rosella sunt complet independenti de parinti la varsta de 7-8 saptamani. Acesta este si momentul la care puii este ideal sa fie separati de parinti, pentru a putea preveni agresiunile (in special ale masculului).

comportamentul in perioada de reproducere
In cele ce urmeaza va vom descrie comportamentul tipic al unei perechi de papagali Rosella, ajutandu-va sa ii intelegeti si in acelasi timp sa va dati seama in ce masura imperecherea are sanse de succes.
Atentie! Masculul poate fi foarte agresiv in sezonul de imperechere si poate urmari, bate sau chiar ucide femela! Daca pasarile nu se cunosc si nu au fost gazduite impreuna pana in sezonul de reproducere va trebui sa le faceti cunostinta treptat, observandu-le si intervenind la cel mai mic semn de conflict.
La inceput cele doua pasari s-ar putea sa se ignore, dar, pe masura ce trece timpul (uneori dupa doar cateva minute, alteori dupa cateva saptamani) se vor lega una de alta formand o adevarata pereche. In cazul in care acest lucru se intampla, veti observa ca partenerii stau unul langa altul pe stinghiile din colivie, mananca impreuna, se ciugulesc, se curata unul pe altul cu ciocul si, finalmente, se imperecheaza.

Comportamentul femelei
Femela Rosella aflata in perioada de reproducere va ciripi in mod diferit, va scurma cu mai multa ardoare fundul coliviei, se va pozitiona pe stinghii in modul caracteristic actului de imperechere. Daca are la dispozitie un cuib, isi va petrece mare parte a timpului in interiorul acestuia, pregatindu-l pentru depunerea oualor. Ea poate deveni mai irascibila si mai putin afectuoasa cu stapanul sau, dorindu-si mai putina atentie din partea acestuia decat de obicei.
Comportamentul mascululuiMasculul pregatit pentru imperechere se va aseza langa femela cu aripile arcuite si usor deschise. El se va inalta si va face “reverente” in fata femelei pentru a-i atrage atentia, isi va deschide si tremura aripile si isi va misca lateral coada, rasfirandu-si penele. Pupilele sale se vor dilata si contracta consecutiv cu repeziciune. Vocalizarile lui vor deveni mai melodioase si mult mai frecvente decat de obicei.
Ambele sexe se pot masturba cu ajutorul jucariilor sau altor obiecte. Femela si masculul gata de imperechere se vor hrani reciproc regurgitandu-si hrana unul altuia.
Gazduiti o singura pereche in colivie/voliera! Papagalii Rosella sunt agresivi si teritoriali in perioada de reproducere si pot ataca alte specii sau chiar alte exemplare ale aceleiasi specii.


introducere in subiectul reproducerii
Orice detinator al unui papagal Rosella se gandeste la un moment dat sa-si imperecheze companionul. Aceasta decizie trebuie luata cu responsabilitate si cu grija fata de pasare. Papagalii Rosella se reproduc relativ usor si oricine poate avea o pereche pe care sa o lase sa se imprecheze in voia naturii, insa reproducerea responsabila necesita eforturi, timp, rabdare si dedicatie. Documentati-va cat mai mult si incercati sa obtineti raspunsuri la cat mai multe intrebari inainte de a va lansa in operatiunea de reproducere propriu-zisa. Astfel veti putea evita multe dintre eventualele probleme care pot aparea. Subiectul reproducerii este foarte vast si nu poate fi acoperit intr-un articol, de aceea ne propunem sa va prezentam pe scurt cateva repere care sa va ajute in luarea deciziei.
Inainte de toate, ganditi pe termen lung si analizati daca veti avea ce face cu puii nou nascuti, daca le veti putea oferi conditii bune de viata sau daca veti avea cui sa-i dati pentru crestere. Nu are sens sa chinuiti pasarile doar pentru a va satisface curiozitatile sau placerile. Nu va imaginati ca veti face bani din reproducerea papagalilor, lasati acest lucru pe seama crescatorilor profesionisti. Ganditi-va daca veti avea suficient timp pe care sa-l dedicati parintilor si puilor si daca sunteti pregatiti sa ocupati locul 2 in viata Rosellelor dumneavoastra. Papagalii, odata parinti, vor avea grija mai intai de puii lor si este posibil sa nu mai fie la fel de atenti si dependenti de dumneavoastra.
Decideti daca sunteti pregatiti sa faceti fata eventualelor probleme care ar putea aparea: de insucces al reproducerii, de sanatate a parintilor sau puilor (care pot atrage dupa ele si costuri financiare) sau chiar de moarte a pasarilor. De asemenea, ganditi-va daca nu va va fi prea greu din punct de vedere emotional sa va despartiti de puii crescuti de dumneavoastra atunci cand va veni momentul sa le gasiti alti stapani. Incercati sa dobanditi cateva cunostinte de genetica, in acest fel va va fi mult mai usor sa intelegeti reproducerea ca proces.
Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti atunci cand ati luat decizia de reproducere este sa va asigurati ca aveti o pereche de papagali Rosella viabila, sanatoasa, care a fost hranita corespunzator si care a beneficiat de exercitii fizice de zbor (esentiale pentru sanatatea reproducerii). Alegeti un mascul si o femela compatibili, care sa se accepte unul pe altul. Atentie! Masculul poate fi foarte agresiv in sezonul de imperechere si poate urmari, bate sau chiar ucide femela! Astfel, va trebui sa alegeti cu foarte mare atentie perechea si sa le faceti cunostinta treptat, observandu-i si intervenind la cel mai mic semn de conflict. Daca masculul este prea agresiv ideal este sa nu-l folositi la reproducere.
De asemenea, perechea de Rosella aflata in sezonul de imperechere trebuie gazduita singura intr-o voliera intrucat pasarile pot fi foarte agresive chiar si cu exemplare ale aceleiasi specii. Detalii referitoare la comportamentul in perioada de reproducere gasiti aici.
NU imperecheati papagali Rosella inruditi pe linie de sange, acest lucru este periculos intrucat poate determina maladii si defecte genetice ale puilor sau chiar moartea acestora. De asemenea, nu imperecheati specii si subspecii diferite de papagali Rosella, datoria noastra este sa pastram puritatea speciilor. Daca detineti hibrizi, nu-i folositi la imperechere.
Papagalul Rosella isi atinge maturitatea sexuala in jurul varstei de 18 luni, insa cel mai bine este sa asteptati pana ce exemplarele implinesc varsta de 2 ani. Reproducerea inainte de implinirea acestei varste nu este indicata intrucat poate afecta serios sanatatea femelei. Papagalii Rosella se reproduc prolific pana in jurul varstei de 10 ani.
Foarte important este si sa nu permiteti papagalilor sa scoata mai mult de 2 randuri de pui pe an. Nerespectarea acestei conditii poate determina afectarea grava a sanatatii femelei, datorita pierderilor masive de calciu.
Studiati problema si sub aspectul varietatilor pe care doriti sa le imperecheati si al puilor care ar putea rezulta din combinarea respectivelor varietati. Rosella a dezvoltat de-a lungul timpului mai multe varietati. Nu este insa recomandata incrucisarea oricaror varietati intrucat puii rezultati pot prezenta malformatii.
Documentati-va foarte bine asupra aspectelor genetice sau lasati crescatorii profesionisti sa se ocupe de incrucisarea diferitelor varietatilor.
Daca papagalii dumneavoastra sunt recent achizitionati sau recent introdusi in casa dumneavoastra, lasati-le un timp de acomodare cu noul lor mediu de viata de circa 3 luni, inainte de a-i reproduce.
Daca ati luat decizia de reproducere si ati format perechea viabila, asigurati-va ca le creati conditiile optime pentru imperechere. Aceasta inseamna sa le oferiti o voliera cat mai mare si un cuib de circa 20-25cmx20-25cmx40-60cm. Cuibul poate fi cumparat din magazinele de specialitate sau poate fi confectionat chiar de dumneavoastra, din placaj de lemn (nici prea subtire, nici prea gros). Stinghiile din voliera sunt foarte importante, ele trebuie sa fie solide si sa ofere pasarilor suportul necesar in momentele de imperechere.
Pentru stimularea reproducerii oferiti papagalilor multa lumina puternica (10-12 ore/zi), bai zilnice cu apa din abundenta, mancare si apa de baut din abundenta. Suplimentati-le dieta cu alimente care sa contina proteine, vitamina A, E si calciu.
Daca in urma analizei veti hotari sa nu va imperecheati papagalii Rosella, nu e nici o problema, inseamna ca ati luat o decizie responsabila, spre binele pasarilor si al dumneavoastra.




luni, 10 septembrie 2012

Totul despre Nimfe


 ISTORIA NIMFELOR
Papagalul nimfă (Nymphicus hollandicus ) este originar din Australia. Nymphicus provine din limba greacă și înseamnă mireasă. De obicei nimfele erau fiicele zeului Zeus care se ocupau cu dansuri, cântece și jocuri și rămâneau veșnic tinere. Pe lângă toate acestea nimfele însoțeau zeii și răspândeau binecuvântare și fertilitate. Datorită faptului că această pasăre este atât de jucăușă, cântăreață și fertilă se spune că ea a însoțit nimfele. Se spune că atunci când Odyseus a întâlnit-o prima dată pe nimfa "Calypso", ea avea pe cap o asemenea pasăre, la fel de frumoasă ca și ea. Holandicus provine de la "Wilem Jansz" care este unul dintre primii care au descoperit aceste păsări. El fiind olandez, numea pe atunci Australia "Noua-Olandă". Abia în 1788 au primit păsările un nume științific, dat de Gmellin și anume "Psittacus Novaehollandiae". În 1792 l-a denumit Kerr "Psittacus Hollandicus" iar în 1832 și-a primit numele final de la Wagler si anume "Nymphicus hollandicus". La mijlocul secolului al 19-lea, când europenii au început să colonizeze Australia, au început să apară și primele exemplare de nimfe în Europa. Datorită faptului că, clima în Australia este foarte schimbatoare, păsările s-au adaptat relativ repede iar după scurt timp au început să se înmulțească în captivitate. În limba engleza i se spune 'cockatiel' ceea ce înseamnă kakadu mic. Ei sunt clasificați ca cei mai mici din genul Cacauidaelor (familia cockatoo). Spațiul ei natural de trai sunt stepele și savanele Australiei, el fiind pe lângă peruș unul dintre cele mai răspândite păsări ale Australiei. Oamenii de știință nu au căzut de acord mult timp dacă nimfele fac parte din familia papagalilor sau cea a kakadu. Între timp este clar că fac parte din familia de kakadu.

Cockatiel Nymphicus hollandicus 

Taxonomie: Familia Cacatuidae, genul Nymphicus 

 Origine: Australia, Europa
Descriere: Femelele au coloratia mai palida si dungi pe partea interna a cozii
Dimensiuni: 30-35cm; 90-125g Speranta de viata: 20-25 ani insa s-au descoperit exemplare si de 29 de ani
Temperament: Foarte blanzi, veseli, apreciaza atat compania omului cat si a altor pasari, afectuosi, curiosi, sociabili, relativ tacuti, le place sa fie in centrul atentiei !
Varietati: Grey, Lutino, Cinnamon, Pearl, Albino, Whiteface, Fallow si altele .


Nimfa : Este unul dintre cei mai rapizi zburatori ale Australiei, australienii numindu-l si “Quarrian”
Nimfelor le place tare mult sa le ploua, de aceea este bine sa le stropiti mai des cu apa si daca este posibil sa le puneti si o vanita sa faca baie
Nimfele sunt pasari foarte pasnice care pot fi tinute impreuna cu alte pasari pasnice cum ar fi perusii
Nimfele pot vedea pana la 100 de cadre pe secunda pe cand ochiul omenesc numai 16
Nimfele isi iau timp cam 2 ore pe zi pentru a-si aranja si curata penajul (isi trage fiecare pana in parte prin cioc)
Datorita faptului ca sunt pasari care traiesc in stoluri ei isi desfasoara toate activitatiile zilnice impreuna, adica se orienteaza dupa celelalte pasari din stol; se spala impreuna, mananca impreuna etc. In gradiniile zoologice in care veti gasii aceste pasari veti putea observa probabil ca sunt peste tot oglinizi pentru a simula spatiul natural de trai adica stolul.
Daca lasati nimfele libere prin casa este indicat sa le puneti in colivie cateva crengi de salcie,salcam, par,mar,sau tei ,altfel veti avea neplacuta surpriza ca va roade mobila, tapetul cablurile sau orice altceva ce considera ei ca se poate roade .

Papagalul nimfa

 Nymphicus hollandicus  este probabil cel mai raspandit animal de companie din categoria pasarilor. Si pe buna dreptate caci temperamentul sau dulce, vesel, afectuos si sociabil il face foarte potrivit chiar si pentru familiile cu copii. Originara din Australia, nimfa se distinge prin creasta caracteristica, a carei pozitie ne indica starea de spirit a pasarii. Penajul papagalului nimfa in salbaticie este gri cu pete albe pe marginile aripilor. Fata masculului este de culoare galbena sau alba, pe cand a femelei este de culoare gri. Ambele sexe au in obraji pete portocalii, insa coloritul petelor masculului este mai intens decat al femelelor. Picioarele sunt de culoare gri si ghearele negre. Papagalii nimfa ating lungimi de pana la 30-35cm, cantaresc aproximativ 90-125g si au o speranta de viata de 20-25 ani.
In habitatul lor natural papagalii nimfa, traiesc in perechi sau in grupuri de indivizi si prefera padurile, zonele aride si semiaride sau regiunile cu tufisuri, facandu-si cuiburile intotdeauna langa apa. Semintele, grauntele, rasadurile, fructele si insectele alcatuiesc dieta lor in natura. Acesti papagali obisnuiesc sa “atace” lanurile si livezile de fructe ale fermierilor. Papagalul nimfa este monogam, femela construind cuibul si clocind ouale, masculul fiind cel care ii aduce de mancare. Masculul este foarte protector si afectuos cu puii sai, fiind chiar capabil sa-i creasca singur daca femela nu este in stare.
Ca pasari de companie, papagalii nimfa sunt cautati pentru temperamentul lor placut si vesel, pentru blandetea si pentru inteligenta lor. Ei sunt pasari usor de imblanzit, foarte prietenoase si foarte afectuoase. Sunt pasari sperioase, care se panicheaza usor in special la zgomote puternice si pe timpul noptii. De aceea, ideal este sa lasati noaptea o lumina slaba aprinsa in camera in care tineti colivia nimfei. Masculul nimfa poate fi invatat sa vorbeasca sau sa imite diferite sunete si chiar melodii (totusi, acest lucru nu este o certitudine, depinde de fiecare pasare in parte). Angajamentul de crestere al unuia sau mai multor papagali nimfa nu trebuie luat cu usuratate, odata achizitionat, animalul va trebui ingrijit cu responsabilitate.
papagalul nimfa nu poate fi gazduit in colivii sau voliere impreuna cu orice alta specie de papagali deoarece poate fi victima agresivitatii celorlalte pasari. Nici convietuirea nimfelor cu pasari mai mici decat ele nu este recomandata intrucat nimfele pot deveni si ele agresive si pot produce accidente si raniri. Desi s-au inregistrat cazuri de buna intelegere intre nimfe si amorezi, perusi, micul Alexander sau chiar alte specii, nu recomand amestecarea acestora. Va trebui sa aveti mare grija la introducerea altor specii in spatiul nimfei si sa supravegheati cu atentie si timp indelungat reactiile si atitudinile pasarilor pentru a evita conflictele si ranirile. Pentru ca nimfa nu este un papagal solitar, ideal este sa aveti o pereche pe care sa o gazduiti intr-o colivie foarte mare sau intr-o voliera.

Mutatii de culori

Combinatie de Opaline si ADMPied

 Mutatia genetica este o schimbare care apare in materialul genetic (ADN) si ea se poate produce atat in natura, spontan, cat si in captivitate, controlat sau spontan. Mutatiile genetice pot fi:
- favorabile (avand efecte pozitive, dand animalului avantaje fata de alte exemplare ale aceleiasi specii),
- nefavorabile (avand  efecte negative sau chiar letale, dand animalului dezavantaje fata de alte exemplare ale aceleiasi specii),
- neutre (nici nu avantajeaza, nici nu dezavantajeaza animalul).
Mutatiile coloristice pe care incearca sa le creeze crescatorii de papagali nimfa sunt mutatii care afecteaza numai coloritul penajului acestor pasari, prin modificarea nivelurilor de pigmenti (melanina si lipocrom). Melanina este pigmentul responsabil pentru culorile maro, gri si albastru, iar lipocromul este pigmentul responsabil pentru culorile galben si rosu.
Mutatiile se produc rar si sunt greu de obtinut. Pentru a putea fi considerate mutatii, trebuie sa aiba caracter ereditar, fiind transmise la cel putin 2 generatii urmatoare de pui.
In prezent se cunosc aproximativ 15 mutatii coloristice ale papagalului nimfa, grupate in 3 categorii: dominante (Normal Grey, Dominant Silver, Dominant Yellowcheek), recesive (Fallow, ADMPied, Olive, Recessive Silver, Whiteface, Pastelface, Pastel Silver, Spangle) si sex-linkate (Cinnamon, Pearl, Lutino, Sex-linked Yellowcheek, Platinum). In afara de aceste mutatii se cunosc o multitudine de combinatii.
Mutatiile au diferite nume, in functie de regiunile globului. De multe ori este dificil sa distingem corect mutatia unui papagal nimfa, avand in vedere si numeroasele combinatii posibile.
Dezvoltarea mutatiilor este un procedeu dificil si trebuie lasat in seama specialistilor.

 In urmatoarele randuri va voi prezenta mutatiile coloristice ale papagalului nimfa, impreuna cu scurte descrieri si fotografii.

Normal grey

Aceasta nu este o mutatie ci culoarea naturala a papagalului nimfa. Masculul are culorile mai bine definite, fata este galben aprins, obrajii portocalii aprins iar corpul gri inchis. Femela are fata de culoare gri, cu urme de galben palid. Intregul colorit al femelei este mai putin intens si penele de pe corp au o tenta maronie. 

 Cinnamon

Culoarea gri a penajului este inlocuita la Cinnamon cu un maroniu-scortisoara (de aici si numele varietatii). Masculul are fata galben aprins cu obrajii portocaliu intens iar femela isi pastreaza fata gri (uneori cu urme de galben) si are intreg coloritul mai estompat. Ochii sunt inchisi la culoare, iar ciocul si picioarele sunt gri.

Bronze Fallow 

Culoarea penajului este foarte asemanatoare cu cea a mutatiei Cinnamon (cu care este de multe ori confundata), dar ochii pasarilor sunt rosii, iar ciocul si picioarele sunt roz. De asemenea, penele maronii sunt mai pale decat la Cinnamon si au o tenta galbuie mai puternica. 

ADMPied (Pied, Harlequin) 

 Portiuni din penajul gri sunt inlocuite cu penaj galben. Ochii sunt inchisi la culoare.
Pearl (Opaline) 

Femela are capul de culoare galben aprins, obrajii colorati puternic in portocaliu si intreg penajul (de pe corp si aripi) cu un aspect gri perlat cu galben. Masculii isi pierd perlele dupa prima naparlire si arata exact la fel ca masculii Normal Grey. Un mascul de calitate prezinta totusi cateva "perle" ici-colo in penaj.

 Lutino (SL Ino)

  Penaj alb cu zone galbui, fata galbena si obrajii portocalii. Ochii pasarilor sunt in general rosii, iar ciocul si picioarele sunt roz.

 Olive (Emerald, Yellow-suffused)

 Mutatie recenta si rara. Penaj gri "spalat" cu galben, dand impresia de verzui-masliniu, aspect usor perlat al penelor de pe spate.

 Dominant Silver (Ashen Dilute)

 Penaj gri argintiu, ochi inchisi la culoare, cioc si picioare gri inchis, crestetul capului (in spatele crestei) de culoare gri inchis. 

Recessive Silver (Ashen Fallow)

 Penaj gri argintiu, ochii rosii, ciocul si picioarele roz.

Whiteface

Penaj gri argintiu, ochii rosii, ciocul si picioarele roz.

Dominant Yellowcheek 


  Petele din obrajii pasarilor sunt galbene sau galbui-portocalii.

 Sex-linked Yellowcheek

 

Obraji de culoarea lamaiei.

Pastelface (Paleface)

 Galbenul si portocaliul din penaj sunt mai pastelate.

Pastel Silver (Dilute, East Coast Silver) 

 Penaj gri-argintiu deschis, uniform

Platinum 

 Penaj gri-argintiu-fumuriu, ochi inchisi la culoare, cioc si picioare bej pai

 Spangle (Silver Spangle)

Penaj deschis la culoare smaltuit cu gri. Ochi inchisi la culoare, cioc si picioare gri inchis 

 Diferentierea sexului 

Diferentierea sexului unui papagal nimfa nu este dificila decat in cazul anumitor varietati de culoare.

Masculul este in mare parte gri iar capul este galben cu doua cercuri rosii pe obraji, diferenta fata de femela este ca acest punct sau cerc rosiatic este mult mai intens la mascul. Femela in mare parte este galbena cu unele urme de gri

Mai jos in partea stanga va prezint exemplu de femela iar in dreapta de mascul !


Cea mai buna metoda de a deosebii un mascul de femela, este coada; coada la femela este mai colorata cu forme tarcate pe ea.


 Varsta
stabilirea varstei unui papagal nimfa este dificila, mai ales daca acesta a trecut de primele 2 naparliri. 
Pentru aceasta specie am descoperit cateva indicii folositoare!

  Comportament

  Creasta sta aproape vertical, si restul penelor de pe cap sunt ridicate; aceasta inseamna ca nimfa este atenta, arata interes pentru ceva 

 Creasta este lasata pe spate, aproape orizontal, unele pene de pe cap sunt totusi ridicate; aceasta inseamna ca nimfa este relaxata, se afla intr-o perioada de liniste
 Toate penele sunt nete, lasate jos, creasta este tare lasata pe spate; pasarea este agresiva ii este frica de ceva
 Creasta este tare ridicata iar penele de pe cap sunt nete; nimfa vrea sa se arate importanta.

Hrănirea 

  Papagalii nu mănâncă numai mei; nimfele, ca și toate celelalte specii de păsări au nevoie de un meniu mai diversificat de hrană.
Hrana nimfelor se găsește în mare parte pe jos, ea fiind compusă din semințe de iarbă, semințe de pomi, fructe etc. Hrana de bază: mei, semințe de floarea soarelui (albe sau tărcate), semințe de cânepă, semințe de iarbă, semințe de castraveți, semințe de dovleac, semințe de lubeniță, semințe de spanac, semințe din diferite buruieni, semințe de ridichi,ovaz, pe lângă hrana de bază formată din diferite semințe, nimfelor le trebuie vitamine pe care cel mai bine le iau din fructe și legume.
Printre favoritele lor se enumeră  morcovi cu frunze, mere, porumb încă necopt pe știulete, cozi de ardei cu semințe, cartofi, orez, semințe de soc, nuci, struguri, mandarine, portocale, vișine,salcam,salcie , ardei gras, sfeclă roșie, castraveți, mazăre.

 Spațiul de trai-colivia

Măsurile ideale pentru o volieră sunt de 2.5x1.5x2 LxLxI m pentru o pereche de nimfe iar pentru o olicie ar trebui sa fie de cel putin 110x100x70 cm.Spatiu minim ,incat sa isi poata intinde aripile si sa topaie cat de cat prin colivie in asa fel in cat sa nu se loveasca de toate jucariile si /sau de hranitoare ,atunci cand isi intine aripile .Pentru un spatiu mic oferit papagalului sugerez sa il lasati sa zboare in camera de minim 2 ori pe saptamana 1 ora macar ( oricum cand i se face foame de regula se intoarce singur in casuta lui daca are portita deschisa).Pentru cei ce sunt nevoiti sa ii tina intr-o colivie standard pentru nimfe recomand sa dezataseze partea de sus a coliviei atunci cand doresc sa ii lase sa zboare liberi prin camera, pentru a localiza mai bine unde are mancarea ( atunci cand se "pierde" prin restul noutatilor descoperite prin camera )

Nu uitati ca papagalii in general sunt animale foarte inteligente si foarte curioase,motiv pentru care va sugerez sa verificati bine geamurile si usile atunci cand va lasati companionul liber prin camera si sa stati cu ochii pe el pentru ca roade cabluri ,perdea,mobila tot ce prinde ,le foloseste ca jucari.

  Imperecherea

Puii abia eclozati sunt foarte fragili, au ochii inchisi, gaturi lungi si nu-si pot sustine singuri capetele. Ei nu vor fi hraniti de parinti decat dupa trecerea a 8-12 ore si dupa ce vor fi complet uscati. Nu va faceti griji, ei au rezerve nutritionale provenind din sacul galbenusului pe care l-au absorbit inainte de eclozare. Nu incercati sa hraniti puii in acest interval. In conditii normale, daca nu este hranit, un pui va supravietui circa 24 de ore dupa eclozare. Daca dupa trecerea a 20 de ore observati ca puii nu au fost hraniti, va trebui sa ii incredintati unei alte familii de nimfe cu pui sau sa ii hraniti dumneavoastra cu mana pana cand parintii isi vor prelua corespunzator indatoririle. Pentru a determina daca puii sunt hraniti examinati gusa acestora (situata imediat inaintea osului pieptului). Daca aceasta este umflata inseamna ca puiul a fost hranit.

Amandoi parintii se vor ocupa de hranirea puilor si pentru aceasta au nevoie de hrana de calitate si din belsug, precum si de apa proaspata. Oferiti-le hrana moale, legume si fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, spanac, mazare, porumb, mar,salcam,salcie,struguri,rosie foare bine coapta,ardei gras.), galbenus de ou fiert tare, un mix de seminte de calitate, blocuri de calciu si minerale. Ideal este sa nu interveniti prea mult in cresterea puilor, e foarte posibil sa nici nu fie nevoie, nimfele sunt de regula parinti excelenti.
De obicei exista cate un pui mai mare, care va capata cea mai parte parte din atentie si cea mai mare cantitate de mancare si cate un pui mai firav. Verificati din cand in cand starea puilor (de preferinta zilnic), daca observati ca vreunul arata slab si/sau neingrijit, scoateti-l din cuib si hraniti-l din mana. Un pui sanatos trebuie sa aiba pielea de culoare roz, gusa plina de mancare, sa fie vioi si capabil sa-ti tina capul sus pentru a fi hranit. Manipulati cu foarte mare atentie puii! Igiena este extrem de importanta! Spalati-va pe maini inainte de a atinge puii si manipulati-i cu grija, sunt foarte fragili! Retineti faptul ca puii nu-si pot regla singuri temperatura corpului si trebuie tinuti la caldura! In jurul varstei de 10 zile, daca doriti, puteti inela pasarile.

 

Reproducerea

Nimfele nu au o vreme anume în an în care se înmulțesc și datorită faptului că se pot acomoda foarte ușor la orice mediu le este și foarte usor sa se reproducă în captivitate; de aceea au și fost foarte repede apreciate ca și animale de companie. Special la nimfe este că masculul și femela clocesc ouăle cu schimbul, ceea ce este foarte deosebit la papagali. Nimfele sunt mature și pregătite de reproducere la vârsta de 9 luni dar nu este indicat să le lăsați să clocească până la vârsta de 1 an. Unele nimfe preferă să nu fie nimic în cuib și în acest caz ele curăță cuibul.

 Nimfele fac între 5-7 Rar 8 ouă pe care le depun la interval de câte(1 zi foarte rar )sau 2 zile in mod normal . Ele vor începe să clocească după al doilea ou iar durata de clocire va fi de 18-21 de zile,insa daca dupa 21 de zile nu au nici un rezultat ,verifica ouale si daca sunt intregi si ei inca le clocesc ,continua sa nu ii deranjezi (eu am avut o pereche care mi-a scos dupa 26 de zile ,daca nu m-ar fi avertizat un crescator mai experimentat decat mine la vremea aceea ,sa ii las in pace si doar sa verific daca sunt sparte ,le-as fi scos in mod sigur,insa datorita stresului de multe ori sau anumitor conditii nefavorabile ,procesul poate dura mai mult.De regula asta se poate intampla la inceput cand abia isi dezvolta maturitatea sexuala  . Puii vor sta 5 săptămâni în cuib iar după 3 săptămâni după ce au părăsit cuibul vor mânca singuri și vor deveni independenți

 Puii ajung la penajul și culorile finale dupa aproximativ 9 luni.

 Igiena cuibului 

 Este extrem de importanta. Astfel, zilnic sau o data la doua zile, va trebui sa curatati cuibul. Cel mai potrivit moment pentru aceasta este dimineata, cand parintii ies din cuib pentru a manca. Acoperiti gura cuibului cu o bucata de carton pentru a impiedica parintii sa intre. Scoateti puii afara, asezati-i intr-un bol (suficient de mare pentru ca puii sa nu poata evada din el) captusit cu servetele moi, undeva unde este cald, inlocuiti asternutul din cuib si curatati peretii daca este cazul.
Va trebui sa efectuati toate aceste activitati cat mai repede, pentru ca puii sa nu aiba de suferit. Faceti totul calm si fara a speria parintii sau puii. Daca speriati parintii acestia s-ar putea sa calce din greseala pe pui si sa-i striveasca.
Daca vreunul dintre pui este dat la o parte de catre parinti acest lucru inseamna ca are probleme de sanatate si nu este un pui viabil. Totusi, chiar si acest pui poate fi salvat daca este hranit din mana.
Incepand cu varsta de 2-3 saptamani puii pot fi hraniti si exclusiv din mana insa acest lucru nu este recomandabil decat daca aveti foarte multa experienta si stiti exact ceea ce trebuie sa faceti. Aceasta perioada din viata pasarilor este extrem de importanta si orice greseala poate avea urmari foarte grave, iar hrana oferita de parinti, care ajuta puii sa-si formeze sistemul imunitar, nu poate fi inlocuita perfect cu nimic altceva. Hranirea din mana nu este singura posibilitate de imblanzire, va puteti apropia de puisori si prin alte metode.
In jurul varstei de 4-5 saptamani puii sunt gata sa iasa din cuib si sa-si incerce timid aripile pentru prima oara. Ei sunt inca dependenti de hrana oferita de parinti, dar vor iesi afara din cuib si vor explora colivia. In vederea acestei etape de dezvoltare, va trebui sa faceti cateva pregatiri: plasati cateva stinghii la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, indepartati gratarul de pe fundul coliviei (daca exista) pentru a preveni ranirea puilor, plasati un bol de apa si unul de mancare la inaltime joasa, aproape de fundul coliviei, captusiti fundul coliviei cu servetele albe.
Aveti grija si la spatiul dintre barele coliviei pentru a preveni orice fel de accidentare (capete sau picioruse prinse intre bare). La circa 5 saptamani puii vor avea penajul complet format (cu penele din coada scurte) si pot fi “intarcati”. Parintii ii vor invata sa manance mancare solida si vor renunta treptat sa-i hraneasca. Oferiti-le hrana pe care o oferiti si adultilor. Taiati hrana in bucatele mici si cojiti toate legumele si fructele. Daca puii refuza sa manance legumele proaspete incercati sa le fierbeti usor pentru a fi mai moi. Nu incercati sa grabiti in nici un fel procesul de trecere la mancarea solida. Daca un pui nu mananca si plange inseamna ca ii este foame. Hraniti-l dumneavoastra si lasati-l sa decida singur cand este pregatit sa treaca la mancarea specifica adultilor.
In general, puii de nimfa sunt complet “intarcati” la varsta de 8-10 saptamani. Un pui este considerat complet “intarcat” daca mananca singur vreme de 2 saptamani. Nu grabiti procesul!

 

Depunerea oualor, clocitul si eclozarea puilor
Femela nimfa va putea incepe sa depuna oua chiar si la 2 saptamani de la prima imperechere. Exista cateva semne care ne indica faptul ca momentul depunerii oualor se apropie:
- femela isi va petrece din ce in ce mai mult timp in cuib si se va hrani mult din osul de sepie si blocul de minerale (nutrienti de care are nevoie pentru formarea cojii oului);
- cu 1-2 zile inainte de depunerea primului ou, fecalele expulzate de femela vor avea dimensiuni enorme. Acest tip de fecale vor fi excretate pe toata perioada depunerii intrucat femela se va abtine si va defeca doar o singura data la 12 ore;
- cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflata.
In perioada premergatoare depunerii, ca si in perioada incubatiei este foarte important sa oferiti femelei posibilitatea de a se imbaia, umiditatea este extrem de importanta atat in “prepararea” oualor cat si in procesul de incubatie (cand ouale din cuib trebuie sa aiba diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importanta, oferiti-i neaparat suplimente de calciu si minerale (os de sepie, blocuri de minerale) si legume proaspete precum: spanac, andive, patrunjel, frunze de nap, frunze de mustar etc.
In general, femela nimfa va depune in medie circa 4-6 oua mici si albe (desi este posibil sa depuna chiar si 8), cate unul la fiecare a doua zi, desi nu este total neobisnuit sa depuna chiar si unul pe zi. Daca nimfa se afla la prima depunere, este posibil ca primul ou sa prezinte urme de sange si sa fie usor alungit. Nu va alarmati, acest lucru este normal, iar puiul dinauntru are totusi sanse sa se dezvolte normal. Procesul de incubatie incepe abia dupa depunerea celui de-al doilea sau al treilea ou. Ouale fertile raman viabile pana la 7 zile la temperatura camerei daca procesul de incubare nu a inceput, asa ca nu aveti motive de ingrijorare.

Verificarea fertilitatii 

 De aceea, este foarte util sa va notati intr-o agenda datele exacte ale depunerii si ale inceperii incubatiei pentru a putea tine un calendar corect al reproducerii.
Nu neaparat toate ouale depuse sunt fertile, se estimeaza ca doar circa 90% din ele vor dezvolta pui. Dupa 7-10 zile de la inceperea incubatiei ouale pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor si dezvoltarea embrionului dinauntru. Pentru aceasta va trebui sa folositi o mini lanterna (sau sa adaptati o lanterna mai mare) al carei fascicul de lumina sa nu fie foarte puternic (expunerea la caldura puternica omoara embrionul). Spalati-va intotdeauna pe maini inainte sa manipulati ouale, coaja lor este poroasa si bacteriile de pe maini pot omori embrionii! Luati oul si, intr-o camera unde este intuneric, expuneti fundul acestuia (capatul mai lat) la fascicolul de lumina provenit de la lanterna. Daca oul este fertil va trebui sa vedeti imediat sub coaja o retea fina de capilare distincte si rosii, iar embrionul apare ca o pata inchisa la culoare in mijlocul acestei retele. Veti vedea de asemenea si o bula de aer in interiorul cojii. Daca embrionul este mort va aparea ca o pata de culoare inchisa, uscata in interiorul cojii. Daca oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Incercati sa limitati pe cat posibil atat durata procedurii de verificare a fertilitatii oualor, cat si durata expunerii oului la fascicolul de lumina pentru a nu afecta embrionii. Manipulati ouale cu mare grija intrucat sunt foarte fragile! Nu zgaltaiti ouale, nu le intoarceti de pe o parte pe alta pentru ca omorati embrionii! Ouale infertile sau cu embrioni morti trebuiesc indepartate din cuib.
Incubarea oualor este facuta de ambii parinti. Daca unul din parinti iese afara din cuib pentru a manca, bea sau face baie, celalalt se va aseza pe oua. Nu este neobisnuit nici ca parintii sa cloceasca impreuna, in acelasi timp, fiecare sezand pe o parte din oua.
De obicei, femela incubeaza mai mult noaptea, cand masculul sta langa cuib, pazindu-l. In timpul incubatiei, atat ziua cat si noaptea, parintii intorc ouale de pe o parte pe alta in cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Intreruperea procesului de incubatie se soldeaza intotdeauna cu moartea embrionilor.
Este bine sa verificati cuibul nimfelor din cand in cand (chiar si de cateva ori pe zi, insa fara sa exagerati) pentru a vedea starea oualor. Pasarile se pot speria daca le deschideti cuibul fara a le preveni si pot sparge din greseala unul sau mai multe oua. Pentru a evita acest lucru este bine sa ciocaniti usor in cuib de fiecare data inainte de a-l deschide. Dupa ce il deschideti, in general pasarile vor alege sa iasa din el si va vor lasa sa inspectati ouale. Daca acest lucru nu se intampla, puteti folosi o revista sau o bucata de carton pentru a indeparta cu atentie si gentilete pasarea din cuib. Manipulati cuibul si ouale cu mare grija, sunt foarte fragile!
Eclozarea oualor va avea loc la circa 18-21 zile masurate de la inceputul procesului de incubatie. In zilele premergatoare eclozarii oferiti mai multe alimente moi parintilor pentru a-i obisnui bine cu acest tip de mancare pe care-l vor oferi si puilor. Nu va grabiti sa inlaturati ouale daca nu au eclozat dupa trecerea celor 21 de zile, mai asteptati pana se implinesc 28 de zile. Uneori procesul de incubatie incepe mai tarziu decat crede stapanul datorita faptului ca unele conditii necesare nu au fost indeplinite decat mai tarziu. Inainte de eclozare puiul poate incepe sa piuie din interiorul oului. Puiul reuseste sa sparga coaja oului cu ajutorul unui dinte si acest proces de eclozare poate dura de la cateva ore pana la 2 zile chiar, in functie de forta si vigoarea puiului, dar si de grosimea cojii. Dupa aceasta “munca” obositoare puii se “odihnesc” de obicei sezand pe spate, cu burtile in sus, nefiind suficient de puternici ca sa stea pe picioruse. Nu va alarmati, aceasta pozitie este perfect normala. Detaliile referitoare la viata si cresterea puilor dupa momentul eclozarii vor face obiectul unui alt articol.

 Hranirea la mana a puilor de nimfa


 Desi rare, din nefericire exista totusi cazuri in care nimfele isi abandoneaza sau abuzeaza puii si acestia, pentru a putea supravietui, vor trebui hraniti la mana de catre stapani. De asemenea, se poate intampla uneori ca unul din parinti sau chiar amandoi sa moara, lasandu-si odraslele orfane. Hranirea la mana nu este deloc o sarcina usoara si este un proces indelungat, care poate dura pana la 10 saptamani. Puii sunt foarte fragili si sensibili si au nevoie de multe pregatiri si de foarte mare atentie si grija. Veti avea nevoie de mult timp, de rabdare si dedicatie. Va trebui sa va documentati cat puteti de mult pentru a va asigura ca indepliniti corect procedura si acordati astfel puiului sanse reale de supravietuire si dreptul la o viata sanatoasa. Puii sunt totalmente dependenti de dumneavoastra iar pierderea lor poate fi deosebit de dureroasa. Hranirea la mana in prima saptamana de viata a puilor este foarte dificila intrucat mancarea pe care le-o oferim noi, oamenii, nu poate inlocui cu succes mancarea oferita de parinti si sistemul imunitar al puilor ar putea avea de suferit. Multi pui hraniti la mana din prima lor saptamana de viata nu vor supravietui. Apelati la ajutorul unui crescator experimentat sau al unui veterinar! Prezentul articol va va prezenta doar linii de ghidaj general!
Ustensile necesare

 hrana special formulata

termometre

siringi sterile fara ac, pipete sau lingurite

cantar de bucatarie

 incubator

prosop impaturit
Hrana pentru pui

 Cautati in magazinele de specialitate mancare special formulata pentru pui neintarcati. Ea se prezinta sub forma de praf care trebuie amestecat cu apa calduta si contine toti nutrientii care in mod normal sunt furnizati in mancarea regurgitata de parinti puilor. Alegeti sortimentul potrivit pentru papagalii nimfe.
Temperatura hranei este cruciala si ea trebuie sa fie cuprinsa intre 40 si 41°C. Puii vor refuza mancarea mai rece sau mai calda de atat. Mancarea prea rece poate determina incetinirea digestiei si chiar moartea puilor! De asemenea, mancarea cu temperatura mai mare de 41°C poate arde gusa puilor si cauza dureri atroce sau chiar moartea micutilor. Folositi un termometru alimentar pentru a masura temperatura alimentului.
Hrana trebuie sa aiba consistenta unei supe-creme si nu trebuie sa contina cocoloase nedizolvate (in cazul puilor in varsta de cateva zile hrana trebuie sa fie lichida). Urmati cu atentie instructiunile de pe ambalajul produsului pentru a-l prepara in bune conditii. Pe masura ce puii cresc, puteti ingrosa treptat alimentul.
Aruncati toata mancarea care ramane neconsumata! Nu o refolositi niciodata!
In cazul in care nu aveti imediat la indemana hrana special formulata puteti folosi un amestec de cereale pentru copii (cu continut ridicat de proteine) cu legume si vegetale pasate. Nu recomandam folosirea acestui tip de hrana intrucat prepararea sa nu poate fi sterila si riscati sa imbolnaviti puii.

Incubatorul

 Marimea incubatorului care va gazdui puii depinde de varsta si numarul lor. Puteti folosi in acest scop o cutie de plastic, o cutie de carton sau chiar un acvariu de dimensiuni reduse. Dezinfectati cu atentie incubatorul inainte de a-l folosi. Acoperiti fundul acestuia cu un strat de talas de pin sau brad de circa 4-5cm grosime si peste acesta asezati un alt strat de prosoape de hartie sau servetele moi. Incubatorul va trebui curatat cu regularitate si fecalele puilor indepartate.
Puii nu-si pot regla si mentine singuri temperatura corporala asa ca incubatorul va trebui incalzit. Pentru aceasta folositi un “heat pad” pe care sa il asezati sub incubator. Acoperiti incubatorul cu un prosop mare, lasand totusi o parte libera pentru a permite circulatia aerului. Pentru controlarea temperaturii introduceti in incubator un termometru incasabil. Iata mai jos tabelul de temperaturi necesare puilor in incubator, in functie de varsta lor:

Varsta (zile)                Temperatura (°C)                                 
1-5 zile                                34,5-35,5
6-9 zile                                 33,8-35
10-14 zile                            32,7-33,8   
15-21 zile                              30-32,2
22-28 zile                             27,2-29,4
29-35 zile                            24,4-26,6
35-intarcare                       21,1-23,8


Suprafata de hranire

Atunci cand hraniti puii asezati-i cu gentilete pe un prosop impaturit de mai multe ori pentru a le permite o oarecare stabilitate si a evita ranirea picioruselor. Plasati prosopul pe o masa stabila.

 Procedura de hranire a puilor

 Spalati-va cu atentie pe maini ori de cate ori manipulati sau hraniti puii! Dezinfectati de fiecare data toate ustensilele pe care le folositi, inclusiv bolul in care preparati mancarea! Ideal este sa folositi siringi sau lingurite diferite pentru fiecare pui in parte. Folositi siringi de dimensiuni diferite, in concordanta cu dimensiunile puilor.
Cand hraniti puii pentru prima oara alegeti un moment in care gusa lor sa fie aproape goala. Daca sunt infometati vor accepta mai usor sa fie hraniti din mana. Va recomandam sa folositi pentru hranire o siringa sterila. Umpleti partial siringa cu mancare la temperatura potrivita (40-41°C). Asezati puiul pe prosopul impaturit, cu fata spre dumneavoastra. Tineti siringa in mana dreapta si cu mana stanga sustineti cu gentilete capul puiului, intre degetul mare si cel aratator. Pozitionati cu atentie varful siringii in gura puiului, orientand varful catre partea dreapta a ciocului puiului. Atentie! Partea dreapta a ciocului puiului este partea dumneavoastra stanga! Pozitionarea siringii cu varful spre dreapta ciocului puiului este extrem de importanta! O pozitie incorecta poate duce la aspirarea hranei in plamani si moartea puiului! Apasati foarte incet pistonul siringii pentru a acorda suficient timp puiului sa inghita alimentul. Nu fortati ciocul puilor si nu le introduceti cu putere siringa pe gat! Ii puteti rani sau chiar omori! Aveti nevoie de foarte multa delicatete!
Pe masura ce vor creste puii vor inghiti mai usor si vor necesita cantitati mai mari de mancare.
Dupa ce terminati “masa” curatati cu gentilete ciocul puiului pentru a nu permite intarirea mancarii pe pielea sau penele acestuia. Incercati sa nu lungiti foarte mult durata hranirii, pentru ca puilor sa nu li se faca frig.
Cat de mult si cand sa hranim puii
Este foarte important sa nu hraniti excesiv puii! Hranirea excesiva poate determina incetinirea digestiei si moartea puilor!
Gusa trebuie sa fie elastica chiar si atunci cand puii sunt satui, ea trebuie sa aibe la atingere consistenta unui balon moale umplut cu apa. La puii foarte tineri gusa este chiar transparenta, putandu-se observa, prin pielea subtire, mancarea.
Iata mai jos un tabel orientativ care cuprinde orele de hranire (pe timpul zilei) si cantitatile recomandate in functie de varsta puilor. Nu va faceti griji in privinta noptii, nici parintii nu-si hranesc puii noaptea, asa ca acestia sunt obisnuiti sa reziste pana dimineata devreme. Este foarte important insa sa respectati intervalele la care trebuiesc hraniti puii!

Varsta (zile)                     Orele de hranire                      Cantitati (ml)
1-4 zile                             O data la 2 ore                          1-2 ml
5-7 zile                          O data la 3 ore                             2-3 ml
8-14 zile            7:00; 11:00; 15:00; 19:00; 23:00              4-6 ml
15-24 zile               7:00; 12:00; 17:00; 23:00                   7-10 ml
25-34 zile                    7:00; 17:00; 23:00                        11-15 ml
35-44 zile                         7:00; 19:00                              11-15 ml
45-intarcare                          19:00                                   11-15 ml

Este ideal sa cantariti puii in fiecare zi si sa va notati gramajul. In acest fel le veti putea urmari evolutia si preveni eventualele probleme. Daca puii “tipa” dupa mancare, hraniti-i, inseamna ca le este foame. Mai jos gasiti un tabel cu greutatea ideala a puilor in functie de varsta:

Varsta (zile)                    Greutate (g)
7 zile                                     37g
14 zile                                 50-65g
21 zile                                 70-84g
28 zile                                 85-99g
35 zile                                 92-110g
42 zile                                 90-105g*                      
49 zile                                 88-100g*
56 zile                                 95-120g
*In perioada in care puii isi incearca aptitudinile pentru zbor greutatea lor scade usor si este posibil sa fie nevoie sa-i hraniti mai mult sau mai des.
Va reamintesc ca hranirea la mana este o operatiune dificila. Cereti sfatul unui crescator experimentat sau unui veterinar!
  
Cum invatam un papagal nimfa sa vorbeasca
Multi oameni achizitioneaza un papagal doar pentru ca doresc sa-l invete sa vorbeasca. Aceasta este insa o motivatie gresita pentru ca un papagal este mult mai mult decat o “jucarie care vorbeste” si abilitatile de imitator sau vorbitor nu trebuie in nici un caz sa afecteze dragostea pe care stapanul o daruieste pasarii sale. Fiecare papagal are propria sa personalitate, propriile capacitati si aptitudini si, uneori, chiar si exemplare din speciile renumite pentru abilitatile lor de reproducere a limbajului uman, se dovedesc a fi complet “mute”. Papagalii invata sa vorbeasca datorita faptului ca isi considera stapanii ca fiind semenii lor, cu care doresc sa interactioneze si a caror atentie o doresc. De aceea, un papagal fara companion, ar putea sa vorbeasca mai mult decat un papagal care are un partener si deci, beneficiaza de atentia necesara de la un membru al aceleiasi specii.
Desi de multe ori sunt prezentati ca mari “vorbitori”, papagalii nimfa nu se numara printre speciile care vorbesc foarte bine sau care pot invata un vocabular bogat. Totusi, papagalii nimfa sunt foarte buni imitatori si fluiera foarte frumos, fiind capabili sa invete chiar fragmente de melodii. In general femelele se rezuma numai la un ciripit usor, masculii fiind mult mai vocali si reusind sa invete si cateva cuvinte sau combinatii de cuvinte (exista totusi si exceptii si s-au inregistrat cazuri de femele care vorbesc). Nimfele vor incepe sa vocalizeze dupa cateva luni de la nastere (4-8 luni) si tot de atunci puteti incerca sa le invatati sa vorbeasca sau sa fluiere diverse melodii. Cu cat papagalul este antrenat la varste mai fragede, cu atat sansele de succes sunt mai mari. De asemenea, chiar si o nimfa neimblanzita poate vorbi, desi papagalii dresati sunt mult mai usor de “convertit” la vorbirea umana. Unele nimfe vor invata sa vorbeasca in cateva saptamani, altele vor avea nevoie de luni sau chiar ani de antrenamente sustinute.
Nimfele vor imita cu usurinta cele mai diverse tipuri de zgomote, de la soneria telefonului pana la ciripitul altor pasarele. Ele sunt atrase de sunetele mai deosebite, care ies in evidenta si nu fac parte din registrul obisnuit de zgomote: amuzante, emotionale etc.
Tocmai din aceasta particularitate rezulta unul din trucurile pe care le puteti folosi pentru a va invata nimfa sa vorbeasca: repetati-i cuvantul pe care doriti sa-l retina pe o voce si o tonalitate deosebita de cea obisnuita si nimfa il va retine cu mult mai multa usurinta. De aceea intalnim atat de multi papagali care repeta injuraturile ocazionale ale stapanilor lor! :)

Papagalii nimfa au voci cu tonalitate inalta si de aceea este posibil sa le fie mai usor sa invete sa vorbeasca de la persoane care au voci cu tonalitati asemanatoare cu ale lor (in special femei). De multe ori, chiar daca vor invata sa reproduca limbajul uman, nimfele nu vor putea pronunta bine cuvintele. S-ar putea sa recunoasteti un anume cuvant spus de papagalul dumneavoastra doar dupa ce-l auziti de mai multe ori, iar persoanele straine, neobisnuite cu papagalii, s-ar putea sa nu recunoasca deloc pronuntia.

Pentru a va invata nimfa sa vorbeasca aveti nevoie de foarte multa rabdare, devotament si afectiune. Ca si in cazul oamenilor, si in cazul papagalilor este valabila zicala “repetitia este mama invataturii”. In cele ce urmeaza va vom prezenta cateva sfaturi de urmat in cazul in care v-ati decis sa va antrenati nimfa sa vorbeasca:
 
1. Incercati sa stabiliti o rutina zilnica, ideal este sa desfasurati 2 sedinte a cate 10 minute fiecare, una dimineata si una dupa-amiaza sau chiar inainte de culcare.

2. Scoateti nimfa din colivie in timpul sedintelor de antrenament, pentru a-i da posibilitatea sa-si focuseze atentia numai asupra dumneavoastra. Creati un mediu inconjurator linistit, fara zgomote sau evenimente care sa-i distraga pasarii atentia de la lectia de vorbire. Asigurati-va ca papagalul va poate vedea miscarea buzelor si va poate auzi cuvintele.

3. Incepeti prin a repeta un cuvant simplu si scurt, eventual format dintr-o singura silaba, o formula de salut sau chiar un nume: “buna”, ”coco”, ”iubi” etc. Lungiti silabele cuvantului pentru a va asigura ca nimfa il retine corect (papagalii accelereaza rostirea cuvintelor): “buuuunnnnnaaaa”, “cooocooo”.
Repetati cuvantul clar, pe aceeasi tonalitate, dar nu tare, pentru a evita astfel ca nimfa sa vocalizeze prea puternic in viitor. Repetati cuvantul ales pe durata intregii sedinte. In cazul in care cuvantul ales reprezinta un obiect, aratati-l papagalului in timp ce-l denumiti. Purtati-va cu nimfa dumneavoastra asa cum va purtati cu un copil care abia invata sa vorbeasca.

4. Nu incercati sa va invatati nimfa mai multe cuvinte odata, alegeti unul singur si treceti la urmatorul abia dupa ce papagalul il pronunta suficient de bine pe primul ales.

5. Recompensati nimfa cu o mica tratatie si o mangaiere de fiecare data cand este atenta si reuseste sa invete ceva. Recompensa are rol de incurajare si va ajuta nimfa sa fie atenta in continuare.

6. Inarmati-va cu foarte multa rabdare si blandete!

7. Nu pedepsiti niciodata papagalul daca nu reuseste sa invete sa vorbeasca! Nu tipati la el si nu il loviti! Fiecare pasare are personalitatea sa proprie si nu toate sunt interesate in a imita limbajul uman.

8. Puteti incerca sa utilizati CD-uri sau casete inregistrate cu cuvantul sau cuvintele pe care doriti ca nimfa sa le invete. Cand plecati de acasa lasati sa mearga CD-ul sau caseta, repetitia este unul dintre cei mai importanti factori de succes.

9. Puteti repeta cuvantul care doriti sa fie invatat si in afara sedintelor, atunci cand va aflati in preajma papagalului dumneavoastra.

Nu va mirati daca nimfa dumneavoastra va incepe sa vorbeasca initial atunci cand nu veti fi prezent/a! S-ar putea ca papagalul sa vrea sa exerseze singur pana cand isi va imbunatati vorbirea pentru a va putea apoi demonstra noul lui talent. Primele cuvinte sunt cel mai greu de invatat, dupa aceea totul va merge mult mai usor si s-ar putea chiar sa fie nevoie sa aveti grija ce vorbiti in prezenta papagalului pentru a evita situatii jenante in care acesta ar putea sa repete cuvinte nu tocmai placute auzite de la dumneavoastra!

 Nu fiti dezamagiti daca papagalul dumneavoastra nu vorbeste! Iubiti-l in continuare la fel de mult si descoperiti impreuna cu el alte modalitati de distractie si de interactiune!